Condens pe geamuri și mucegai în colț: de ce apar iarna și ce le oprește cu adevărat
E decembrie, afară sunt câteva grade sub zero, iar dimineața geamul din dormitor e ud pe interior și pe pervaz stă o dâră de apă. Deasupra cabinei de duș, tavanul s-a pătat. În dormitorul de la nord, în spatele dulapului, tencuiala a prins puncte negre. Ai aerisit, ai șters, ai dat cu soluție — și peste două săptămâni e la fel. Nu e ghinion și nu e „casă proastă”: e fizică, iar fizica asta se poate calcula și corecta.
Cum funcționează: punctul de rouă pe scurt
Aerul cald ține mai multă apă decât aerul rece. La 20 °C, aerul poate ține vapori până la o presiune de saturație de 2 340 Pa; la 0 °C, doar 611 Pa; la −15 °C, 165 Pa. Când spunem „umiditate relativă 60%”, spunem că aerul are 60% din cât ar putea ține la temperatura lui.
Dacă răcești acel aer fără să scoți apă din el, procentul urcă, pentru că „paharul” se micșorează. Când ajunge la 100%, ai atins temperatura punctului de rouă. Orice suprafață mai rece decât atât transformă vaporii în picături — sticlă, tencuială sau lemn, nu contează.
Consecința care explică tot articolul: apa se depune pe suprafața cea mai rece din încăpere, nu acolo unde se produce. Aburul din duș ajunge pe geamul din camera alăturată; respirația din dormitor, în colțul de sus al peretelui de nord.
Cifrele care contează: temperatura de rouă
Tabelul de mai jos e extras din anexa B a Normativului C107/3 (aceleași valori le dă orice diagramă psihrometrică). Citește-l așa: la 20 °C în cameră și 60% umiditate, orice suprafață sub 12 °C se aburește.
| Aer interior | 40% UR | 50% UR | 60% UR | 70% UR |
|---|---|---|---|---|
| 18 °C | 4,2 °C | 7,4 °C | 10,1 °C | 12,4 °C |
| 20 °C | 6,0 °C | 9,3 °C | 12,0 °C | 14,4 °C |
| 22 °C | 7,8 °C | 11,1 °C | 13,9 °C | 16,3 °C |
Mucegaiul nu așteaptă însă picătura. EN ISO 13788 pune pragul de risc la o umiditate relativă de 80% la suprafață, ca medie lunară. La 20 °C și 60% în cameră, suprafața atinge 80% deja la circa 15,4 °C — cu peste trei grade înainte de condens. La 70% în cameră, pragul urcă la aproape 18 °C: practic orice perete exterior devine bun de mucegai. Codul britanic BS 5250 o spune direct: aer peste 70% în cameră câteva zile la rând înseamnă peste 80% pe pereții exteriori.
De ce apa alege colțul de la nord și marginea geamului
Standardul măsoară „calitatea termică” a unui detaliu printr-un singur număr, factorul de temperatură fRsi = (θsi − θe) / (θi − θe): cât din diferența dintre interior și exterior rămâne pe suprafața interioară. La un perete bine izolat se apropie de 1; la o punte termică severă coboară spre 0,5. Cu 20 °C în casă și −15 °C afară, un colț cu fRsi = 0,75 are 11,3 °C pe suprafață, iar unul cu 0,5 are 2,5 °C. Uită-te în tabel: ambele sunt sub punctul de rouă al unei camere obișnuite.
De ce e colțul mai rece decât câmpul peretelui? Pentru că pierde căldură pe două direcții, iar aerul din colț stagnează. EN ISO 13788 ține cont de asta: la verificarea riscului de mucegai cere o rezistență superficială interioară de 0,25 m²K/W pe toate suprafețele opace — valoare care acoperă și colțurile, spatele mobilierului și draperiile —, față de 0,13 m²K/W la ferestre și uși. Dulapul lipit de peretele de nord nu e cauza mucegaiului, dar e detaliul care îl aprinde: taie circulația aerului cald, iar peretele din spatele lui coboară sub prag.
Cum e la Timișoara
Timișoara e în zona climatică II, cu temperatura exterioară de calcul pentru iarnă de −15 °C (C107/3, capitolul 5.1 și anexa D) și o perioadă convențională de încălzire de 190 de zile pe an (C107/1, tabelul 7.1). Nu stă la −15 °C toată iarna, dar diferența de calcul de 35 K arată unde cedează o locuință. Cu 20 °C și 60% în interior:
- Geam termoizolant vechi, dublu, fără tratament low-e, cu lamă de aer de 15–20 mm, Ug = 2,7 W/(m²K) (C107/3, tabelul I3): cu rezistența superficială de 0,13 m²K/W pentru ferestre din EN ISO 13788, suprafața interioară a sticlei ajunge la 20 − 2,7 × 0,13 × 35 ≈ 7,7 °C. Se aburește deja de la 45% umiditate.
- Fereastră la limita cerută azi, U = 1,3 W/(m²K) (Ordinul 2641/2017): sticla stă la circa 14 °C. Scapă la 60%, dar se aburește la 70%.
- Perete exterior la cerința actuală, U = 0,56 W/(m²K): câmpul are peste 15 °C — sigur. Colțul de sus, la îmbinarea cu planșeul, dacă are un factor fRsi de 0,75, stă la 11,3 °C — sub cei 12 °C ai punctului de rouă.
În casele construite înainte de termosistem geamul e primul care „plânge”; în cele noi sau reabilitate, geamul rezistă, iar problema se mută în colțuri și în spatele mobilei — acolo unde nu vezi până nu miroase.
De ce „aerisirea” nu ajunge
Aerisirea funcționează cât timp o faci. Aerul de afară la 0 °C și 85% umiditate, adus în casă și încălzit la 20 °C, ajunge la doar 22% umiditate relativă — e uscat. Problema e că sursele nu se opresc: BS 5250 dă 40 g de apă pe oră de la o persoană care doarme, 600 g la un duș de 15 minute, 2–3 kg pe zi de la gătit, 1,5 kg pe zi de la rufele uscate în casă. O familie medie, cu copii, produce 6–12 kg de apă pe zi (tabelul D.4 din același cod). Cinci minute de fereastră deschisă scot o parte, apoi umiditatea urcă la loc într-o oră.
În plus, aerisirea răcește geamul și colțul de perete, iar la închidere aerul cald și umed din restul casei dă peste ele. Și n-ai cum să aerisești dormitorul la trei noaptea. Aerisirea e o pârghie de urgență, nu un sistem.
Cele trei pârghii care rezolvă problema
- Mai puțină umiditate produsă. Capac pe oale, hota pornită în timpul gătitului, nu după, rufele uscate afară sau într-un uscător cu evacuare, plantele mutate din dormitor. Nu e spectaculos, dar taie kilograme de apă din bilanțul zilnic.
- Evacuare acolo unde se produce. Ventilator de extracție în baie, cu temporizator sau higrostat, care continuă după duș; hotă cu evacuare în exterior — BS 5250 spune explicit că hota cu recirculare nu scoate umiditate din cameră. Într-o casă etanșă, cu tâmplărie nouă, pasul următor e un sistem de ventilație cu recuperare de căldură, care scoate aerul umed continuu fără să arunce căldura pe geam — despre când merită am scris separat în articolul despre ventilația cu recuperare.
- Suprafețe mai calde. Termosistem continuu, inclusiv pe glaful ferestrei și pe centura planșeului, unde apar cele mai multe punți; mobila dezlipită de peretele exterior, cu aer în spate; caloriferul lăsat sub fereastră; temperatură constantă, nu 15 °C ziua și 23 °C seara — pereții reci de peste zi primesc seara aer cald și umed.
Umiditatea din aer decide dacă ai condens; temperatura suprafeței decide unde. Poți lucra pe ambele.
Ce se greșește cel mai des
- Dezumidificatorul ca soluție unică. Consumă curent ca să scoată apa pe care o produci în continuare; fără extracție în baie, umple rezervorul zilnic la nesfârșit.
- Vopseaua „antimucegai” pe un colț rece. Acoperă simptomul o vreme; temperatura suprafeței și punctul de rouă rămân aceleași.
- Termosistem doar pe fațadă, fără glafuri. Se mută puntea termică pe conturul ferestrei; condensul apare pe glaf și pe marginea geamului.
- Închiderea gurilor de ventilație ale bucătăriei sau ale băii „pentru că trage”. Așa se pierde singura evacuare a casei.
- Temperatura scăzută din economie. La 18 °C în loc de 20 °C, suprafețele coboară și ele; economia e mică, riscul e mare.
Când mucegaiul e problemă de sănătate
Ghidul Organizației Mondiale a Sănătății privind calitatea aerului interior (2009) concluzionează că ocupanții clădirilor umede sau cu mucegai au un risc crescut de simptome respiratorii, infecții respiratorii și agravări ale astmului, persoanele atopice și alergice fiind cele mai vulnerabile. Umezeala afectează, după estimările OMS, între 10 și 50% din mediile interioare din Europa, America de Nord, Australia, India și Japonia. Ghidul nu stabilește un prag „acceptabil” de contaminare: recomandarea e prevenirea și, când a apărut, remedierea — controlul temperaturii și al ventilației, astfel încât să nu existe condens pe suprafețe și umezeală în materiale.
Practic: o pată care revine în fiecare iarnă într-un dormitor e de tratat la cauză, nu cu spray.
Concluzia scurtă
Condensul apare când o suprafață coboară sub punctul de rouă al aerului din cameră; mucegaiul apare cu câteva grade mai devreme, la 80% umiditate pe suprafață. Ca să oprești ambele, ai două numere de mișcat: umiditatea aerului (mai puțină apă produsă, evacuare continuă) și temperatura suprafeței (izolare fără întreruperi, mobila dezlipită de perete, căldură constantă). Aerisirea singură nu ține niciunul din cele două numere sub control mai mult de o oră.
Întrebări frecvente
Ce umiditate ar trebui să am în casă iarna? Normativul C107 ia 60% ca valoare de calcul pentru locuințe la 20 °C. Peste 70% timp de câteva zile, BS 5250 consideră riscul de mucegai pe pereții exteriori practic sigur. Un higrometru simplu îți spune unde ești; de ce intervalul sănătos e 40–60% și cum îl măsori corect am explicat în articolul despre umiditatea corectă în casă iarna.
Geamurile se aburesc doar la ferestrele vechi? Nu. Și o fereastră la cerința actuală (U = 1,3 W/(m²K)) ajunge la circa 14 °C pe sticlă în noaptea de −15 °C; la 70% umiditate în cameră se aburește. La ferestrele noi, condensul e mai degrabă semn de umiditate mare decât de geam slab.
Aparatul de aer condiționat pe încălzire usucă aerul? Pe încălzire nu scoate apă din aer: ridică temperatura, deci scade umiditatea relativă, nu cantitatea de apă. Ajută indirect, prin suprafețe mai calde. Detalii în articolul despre aer condiționat pe încălzire iarna.
De unde încep, dacă pot face un singur lucru? De la evacuarea din baie: ventilator de extracție cu temporizator, cu tubulatură spre exterior. E sursa de apă cea mai concentrată din casă și cea mai simplu de rezolvat.
Surse
- WHO — Guidelines for indoor air quality: dampness and mould (2009), rezumat executiv
- EN ISO 13788:2012 — Hygrothermal performance of building components: internal surface temperature to avoid critical surface humidity
- Normativ C107-2005 (părțile 1 și 3) — anexele B (punctul de rouă), C (presiuni de saturație), tabelele 7.1 și I3
- BS 5250:2011 — Code of practice for control of condensation in buildings (anexele A, B, D, J)
- Ordinul MDRAPFE nr. 2641/2017 — rezistențe termice minime pentru clădiri rezidențiale noi
- Zonarea climatică a României pentru iarnă (Mc 001-2022) — Timișoara, zona II, −15 °C
Dacă aveți condens sau mucegai care revine în fiecare iarnă, venim cu termometrul de suprafață și higrometrul, măsurăm unde cade temperatura și vă spunem ce pârghie merită mișcată prima — extracție, ventilație cu recuperare sau izolare. Vedeți serviciile noastre sau scrieți-ne.
